ToKiO HoTeL FoReVeR
^*^Un forum pentru toti fanii Tokio Hotel^*^
Lista Forumurilor Pe Tematici
ToKiO HoTeL FoReVeR | Inregistrare | Login

POZE TOKIO HOTEL FOREVER

Nu sunteti logat.
Nou pe simpatie:
Profil Angelina20
Femeie
19 ani
Cluj
cauta Barbat
24 - 55 ani
ToKiO HoTeL FoReVeR / Fan fic / der letze tag  
Autor
Mesaj Pagini: 1
kamy_th_4u
**Beichte**

Inregistrat: acum 17 ani
Postari: 8
Dulce Maria in rolul lui Brittnei Cassidy o adolescenta de 16 ani din Los Angeles.
Ruslana in rolul lui Kelly, prietena cea mai buna a lui Brittney.
Bill va fi acelasi Bill Kaulitz   doar ca va avea o alta personalitate.
si nu in ultimul rand, Tom in rolul lui Mett.
„Intr-o lume in care pierd numai eu, totul e atat de fals, esti pacatul meu, aminteste-ti cat am inercat sa te fac sa mai simti ceva dar tu ai plecat…”
    Intuneric si o linsite de momrmant…doar o voce tremurata fredoneaza aceste versuri. Pe asternuturile albe cad din cand in cand lacrimi cristaline, iar in fereastra se aud cum bat neincetat stropii de ploaie.
    O umbra se vedea miscandu-se incet spre fereastra…In linistea noptii, in glasul ploii, o fata si un baiat stateau pe o banca imbratisatie. El ii soptea cuvinte dulci, iar ea parca se topea in bratele lui…
    „O minciuna, e doar o minciuna, se va sfarsi la fel…”


    A doua zi, pe holul liceului….
M:         - Buna, Brit! Se auzi vocea unei fete.
B:         - Mara, m-ai speriat…
M:         - E totul OK, pari ingandurata?
B:         - A nu…totul e bine. Incercadn sa schiteze un zambet...
    Brittnei, o fata de 16 ani. Locuia impreuna cu tatal ei in Los Angeles. Mama ei a murit la nasterea ei lucru ce o face sa se simt vinovata de moartea mamei sale. Era o fata melancolica si mai mult trista decat vesela. Tatal ei nu mai stie ce sa faca cu ea deaorece Britteni nu a fost dintotdeauna asa. Cand era mica era cea mai dragutza si mai vesela fetita insa totul s-a schimbat din ziua in care a implinit 16 ani, cand tatal ei i-a daruit inelul mamei sale.
M:         - Hai sa mergem, ne astepta o ora lunga lunga de istorie.
    Brittnei nu o auzi. Statea sprijinita de un dulap si se gandea…
M:         - Brittnei!!
B:         - Da, ce e?
M:         - Hai o data!
    Dupa ore in curtea scolii…
M:         - Nu vine Mett dupa tine?
B:         - Ha, cine?
M:         - Brittnei ce se intampla cu tine?
B:         - Nimic, doar ca nu te-am auzit.
M:         - Mett, nu vine dupa tine?
B:         - Mett, de ce ar trebui sa vina?
M:         - Pt ca dupa ore mergeam toti 3 la club.
B:         - Nu, azi…e…are…are antrnament!
M:         - In fine. Am plecat.
B:         - Dar inca mai putem merge noi 2!
M:         - Ba nu putem.
B:         - Vine si Olden.
M:         - Ce conteaza, las-o balta. Pa!
B:         - Pa…
    Brittnei o porni spre casa. Pe drum se intalni cu Samara, o prietena de-a ei.
S:         - Buna Brit!
B:         - Buna!
S:         - Unde e Mett?
B:         - Habar-nam!
S:         - Ce?
B:         - Habar-nam, nu stiu unde-i si nici nu ma intereseaza!
S:         - O da, uitasem cum esti tu, ti se ofera tot esti cu cel mai popular baiat din scoala si tie nici nu iti pasa. Nici nu stiu de ce te-a ales pe tine. Nuj ce a vazut la tine.
B:         - Inceteaza, nu te priveste pe tine ce e intre mine si Mett…sau ce a fost…Lui Brittnei ii dadura lacrimile.
S:         - Aha, deci te-a lasat. Nici nu ma mir ma intreb de ce nu a facut-o mai devreme. Dar ce ai facut tu? Nu i-ai dat ce vroia? De parca nu ai stii ca il intereseaza numai sexul!
    Brittnei incepu sa fuga. Ajunse acasa. Se duse dorect in camera ei si incepu sa planga.
    Puse mana pe telefon si o suna pe Kelly, cea mai buna prietena a ei.
B:         - Alo, Kelly! Cu o voce tremurata.
K:         - Brit, tu esti? Plangi?
B:         - Da…te rog Karla poti sa vii pana la mine?
K:         - Sigur acum vin. Pa!
    In cateva minute Kelly ajunse.
K:         - Hei, esti bine, ce s-a intamplat?
    Brittnei o lua in brate si incep usa planga si mai tare.
B:         - M-am despartit de Mett.
K:         - Cum? De ce?
B:         - Pai totul s-a intamplat acum doua noti. Eram singura acasa si Mett a venit la mine. Am urcat la mine in camera si am inceput sa ne sarutam. El m-a luat in brate si ma pus pe pat. Stiam ce vrea, ii simteam dorinta, insa imi era firca. L-am refuszat, dar a inceput sa devina violent. M-a trantit de jos si a inceput sa ma loveasca. A incercat sa imi smulga hainele de pe mine dar norocul meu a fost ca am reusit sa ajung la un cutit. L-am amenintat ca daca nu ma lasa in pace il omor…
K:         - OMG!
B:         - Si azi toti au inceput sa ma intrebe de Mett…Mett in sus, Mett in jos…si cum au aflat ca Mett nu mai e cu mine m-au parasit. Asa zisi mei prietenii.
K:         - Sssss…gata calmeaza-te! Acum totul e bine!
    Kelly a ramas peste noapte.
    A doua zi dimineata Kelly s-a trezit prima si s-a dus in bucatarie.
Ring!Ring! Suna telefonul. Kelly raspunse.
K:         - Resedinta familiei Cassidy.
X:         - Buna ziua. Sunt de la politie, doamna Cassidy?
K:         - Nu, doamna a murit acum cativa ani.
X:         - Atunci cine sunteti?
K:         - O prietena de familie.
X:         - Este cineva din familie acasa?
K:         - Da, Britnei, fica…de ce?
X:         - Avem ceva important sa ii comunicam. Ne-o puteti da la telefon?

K:         - Imi pare rau, doarme. Dar imi puteti spune mie.
X:         - Nu…
K:         - Puteti avea incredere…
X:         - Bine…Domul Cassidy a fost gasit mort in hotelul din Mexic.
K:         - Poftim?
X:         - Credem ca s-a sinuis.
K:         - Nu…nu…nu poate fi adevarat…
X:         - Imi pare rau..
    Brittnei intra in bucatarie.
B:         - Kelly? S-a intamplat ceva?
    Kelly puse receptorul jos. Privea in gol cu ochii inlacrimati.
B:         - Kelly?? Ce e?
K:         - …tatal tau…
B:         - Tata? Ce e cu el?
K:         - S-a…s-a…e…e mort!
B:         - Ce? Kelly nu glumi cu chestii din astea.
K:         - Au sunat de la politie. Ei cred ca s-a sinucis.
B:         - Nu…nu…minti…de doar o minciuna!!!!!!!!   
    Brittnei fugi din bucatarie, dar cazu in genunchi.
K:         - Brit…?
B:         - Nu…nu poate fi adevarat…NU!!!!!!!!!!!!!!!!
    Brittnei lesina.
    Cand se trezi era la spital. Kelly era langa ea.
B:         - Tata? Tata?11
K:         - Brittnei?
B:         - Tata!!!!!!! Incepu sa planga.
K:         - Brittnei…Kelly o imbratisa.
B:         - De ce? De ce mi se intampla numai mie??? De ce????
K:         - Sssss…gata…gata…
B:         - De ce??????
    Dupa ceva timp fata se mai linisti.
K:         - Trebuie sa iti mai spun ceva…
B:         - Ce??
K:         - Pt ca esti minora, trebuie sa ti se gaseasca un tutore.
B:         - Dar poti fi tu…tu ai deja 19ani!
K:         - Da, dar nu e asa simplu, nu aleg eu sau tu cine va fi tutorele tau.
B:         - Dar…dar…
K:         - Ce-i de la politie mi-au spus ca vom primi un telefon diseara care ne va anunta cine va fi tutorele tau.
B:         - Dar nu vreau…nu vreau pe altcineva….nimeni nu il va inlocui pe tata……
    Pe laora 8 Kelly o aduse pe Britteni acasa.
B:         - Kelly te rog, stai cu mine.
K:         - Stai calma nu plec.
Ring!Ring!
K:         - Raspund eu!
B:         - Bine!
    Peste aproximativ 10 minute Kelly se intoarse in camera.
B:         - Cine era?
K:         - Cei de la politie!
B:         - Ce au zis?
K:         - Ti s-a gasit un tutore.
B:         - Cine e? Il cunosc? Sau daca nu cand am sa il cunosc.
K:         - Usor…au zis ca maine va veni.
B:         - Dar cine e defapt?
K:         - Au zis ca e o ruda indepartata…dar…
B:         - Dar ce?
K:         - Are 18 ani.
B:         - Ce? Astia chiar ma lasa pe mana unui copil??? Adik cu tine care ai 19 ani nu ma lasa da cu ala de 18 da….
K:         - Brit, nu eu am ales si nici ei. E singura ta ruda…sau ma rog ce-o mai fi.
B:         - Fie…mi-e somn ma duc sa ma culc.
K:         - Bine…


    A doua zi…
    Kelly se trezi si se uita la ceas: 6:30.
    „Mi-e sete”
    Kelly cobori pana in bucatarie. Pe scari vazu ca Brittnei era in sufrageri.
K:         - Brit?
B:         - Neatza!
K:         - Ai innebunit? E 6?
B:         - Nu conteaza…eu plec.
K:         - Ok, pa!
B:         - Pa!
    Kelly se freca la ochii.
K:         - Ce? Ce faci tu?
B:         - Nu vreau sa stau cu nici o ruda hanidicapata de 18 ani care sa faca pe sefu. Eu plec.
K:         - Unde?
B:         - In Mexic!
K:         - Ce? De ce in Mexic?
B:         - Il caut pe tata!
K:         - Dar Brit, tatal tau e…
B:         - Nu e mort!!!!!!!!!! De asta sunt sigura!
K:         - Dar Brit…
B:         - Sigur a facut el ceva ca sa scape de mine…
K:         - Dar tatal tau te iubea.
B:         - Nu din moment ce a facut asta.
    Brittnei dadu sa deschida usa dar in fata ei vazu un baiat brunet inalt, cu sapca si ochelarii de soare negrii, iar in drepta si in stanga lui 2 oamenii inalti si bine facuti imbracati in negru.
Brittnei sa dadu cativa pasi inapoi, apoi se impiedica si cazu pe spate.
X:         - Buna!
    Ii spuse sec baiatul.
    Fata il privea speriata.
K:         - Brit!
    Baiatul ii intinse mana sa o ajute sa se ridice insa Brittnei se ridica singura.
    Kelly veni langa ea.
K:         - Tu trebuie sa fii Bill.
B:         - Si mie de ce nu mi-ai spus cum il cheama?
Bi:         - Bill Kaulitz, mai exact. Care din voi e Brittnei?
B:         - Eu… Sopti Brittnei privind-ul in continuarea cu ochii mari.
Bi:         - Sunt chiar atat de urat? Te-am speriat asa tare?
B:         - Nu…
Bi:         - Ma bucur. De azi inainte eu sunt tutorele tau.
B:         - OK…
    Bill se intoarse si dadu sa plece.
K:         - Stai! Unde pleci??
Bi:         - Sunt un om ocupat!
K:         - Dar trebuie sa ai grija de Brit!
Bi:         - Sunt tutorele ei nu dadaca. Si in plus are 16 ani, de la mine va primi tot ce are nevoie, va stii sa se descurce singura!
    Bill facu semn omaneilor cu care era si iesi pe usa.
K:         - Dar…
    Bill se urca in masina si pleca.
    Brittnei se aseza pe pat. Privea numai in jos. Isi puse mainile la ochi si incepu sa planga.
K:         - Brittnei!
B:         - Nu vreau sa stau cu el! Ma sperie! Nici nu ii pasa de mine.
K:         - Brit!
B:         - Toti ma urasc! Si au motiv, sunt vinovata…mi-am omorat ambii parinti!
K:         - Brittnei, inceteaza! Nu a fost vina ta!
B:         - Ba da…
Ring!Ring!
    Brittnei raspunse.
B:         - Alo?!
M:         - Brit?!
B:         - Matt?!!!!!!
M:         - Da…Stii am vurt sa te intreb…
    Fata fetei se insenina.
M:         - Kelly e acolo?
B:         - Kelly?
M:         - Da, stii…acasa nu raspunde…nici pe mobil…
    Brittnei inchose furioasa telefonul.
K:         - Cine era?
B:         - Si eu care am crezut ca imi esti prietena!
    Brittnei lasa capul jos.
K:         - Ce?
B:         - Iesi afara!
K:         - Brit?!
B:         - Iesi afara!
K:         - Dar Brit…
B:         - Iesi afara imediat!!!!!!!!!!!!!!
    Kelly pleca.
    Brittnei ramse singura. Cazu pe jos si incepu sa planga.
Ring!Ring!Ring!Ring!
    Intr-un final Brittnei raspunse.
Bi:         - De ce plangi? Ce s-a intamplat?
B:         - Poftim?
Bi:         - Vrei sa ma repet?
B:         - Dar nu plang…
Bi:         - Camerele de filmat nu mint!
B:         - Ce?
Bi:         - O, da…cat am fost la tine, baietzii au instalat camere de filmat ca sa fiu sigur ca nu faci prostii. Deci revin, de ce plangi? Ai nevoie de ceva?
    Brittnei inchise telefonul, dar suna din nou.
B:         - Da?!
Bi:         - Nepoliticos din partea ta sa inchizi telefonul inainte de a termina conversatia.
B:         - Dar o terminasem.
Bi:         - Poftim?
B:         - Nu am ce vorbi cu tine, nu vreau sa te aud, nu vreau sa te vad! PA!
    Brittnei inchise telefonul si iesi din casa.
    Afara turna cu galeata.
    Brittnei se duse in parcul din apropiere. Cand trecu pe langa bar ii vazu pe Mett si Kelly sarutandu-se.
    Ajunse in parc. Se aseza pe o banca si incepu sa se gandeasca…la ziua cand la cunoscut pe Mett, la clipele petrecute cu el, apoi la noapte in care s-au despartit. A doua zi pt ca nu mai era cu Mett prietenii au parasit-o, chiar si cea mai buna prietena a tradat-o. Pe langa asta mama ei murise la nastere, iar tatal ei cica se sinucise. Ea nu credea delok asta. Credea ca tatal a parasit-o din cauza ca ea si-a omorat mama…Apoi se gandi la Bill…la tutorele ei…nici macar nu ii pasa de ea, i-a vorbit atat de dur, nici macar nu a privit-o in ochi, nici macar nu si-a dat ochelarii jos…
    Fata se intinse pe banca. Ploaia se oprise dar in jurul ei totul era inca ud.
    Brittnei statea si privea stelele.
    „ Intr-o lume in care pierd nuami eu, totul e atat de fals, esti pacatul meu, aminteste-ti cat am incercat sa te fac sa mai simti ceva dar tu ai plecat”
    Somnul o fura.
    Cand se trezi era la ea in pat. Era socata. Cand ajuns aici? Cum?
    Cobora jos…nimeni. Dadu sa deschida usa insa era incuiata. Se aseza furioasa langa usa dandu cu pumnii in ea.
Ring!Ring!
B:         - Alo?!
Bi:         - Nu mai lovi usa.
B:         - Iar tu????
Bi:         - Si vreau sa imi spui ce faceai aseara?
B:         - Nu e treaba ta!
Bi:         - Te rog sa vorbesti frumos! Ce faceai?
B:         - Nu-mi amintesc!
Bi:         - Domnisoara, te-am gasit in parc uda leoarca! Ce a fost in capul tau?
B:         - Auzi mie sa nu imi vorbesti pe un astefel de ton! Esti doar un copil! Nu te credea altceva si in nici un caz sa nu crezi ca esti seful meu si ca imi spui tu ce sa fac! Sa iti intre bine in cap ca eu nu te-ma vrut si sunt sigura ca nici tu pe mine, asa ca nu te mai baga in viata mea si lasa-ma naibii in pace!
    Britteni aunca telefonul.
    Se duse la usa si incerca sa iasa dar era incuiata. Se intoarse la telefon.
B:         - Si deschide naibii usa asta ca nu stiu ce sunt in stare sa fac daca ma lasi singura in casa.
Bi:         - Pana nu ai sa te calmezi si nu ai sa iti ceri scuze nu ai sa iesi nicaieri.
B:         - Ce? Acum sunt si pedepsita?
    Brittnei tranti telefonul de pamant.
    Se duse in camera la ea si tranti usa. Se arunca pe pat.
B:         - Lasa-ti ca o sa vedeti voi! O sa regretati!!!!!!!!
    Se duse in baie si lua in mana o sticla cu o substanta ciudata.
B:         - Sa vedem daca o sa mai aveti de cine sa va bateti joc!
Ring!Ring!
B:         - A da?! Asta inseamna ca ma vezi…foarte bine!
    Brittnei bau substanta si in cateva secunde cazu la pamnat.

    Cand se trezi era intr-o incapere alba si in fata ei aparu mama sa.
B:         - Mama? Mama!!!!!!!!!
M:         - Da scumpo, eu sunt.
B:         - Mama, imi pare rau, imi pare nespus de rau.
M:         - De ce?
B:         - Pt ce ti-am facut.
M:         - Sa nu te mai aud niciodata spunand asta. Tu nu ai nici o vina. Cand te-ai nascut a fost cea mai fericita zi din viata mea chiar daca pentru asta a trebuit sa platesc cu propria mea viata. Am facut-o pentru ca tu sa traiesti si sa te vad fericita.
B:         - Dar nu sunt…toti ma urasc! Nu mai am nici un prieten!
M:         - Esti sigura?
B:         - Foarte! Toti m-au tradat. Au stat cu mine doar pt ca eu eram cu Mett….
M:         - Poate s-au inselat. Poate isi vor da seama se greseala.
B:         - NU! Nu o vor face.
M:         - Nu vei stii niciodata dak tu iti doresti sa mori.
B:         - Ba da. Asa voi afla adevarul.
M:         - Da insa chiar daca o vei face nu vei mai putea reveni printre ei.
    Spunand astea mama sa disparu.
X:         - Brittnei! Brittnei! Brittnei te rog trezeste-te!
    Brittnei auzea o voce venind din sptaele ei. Se intoarse.
X:         - Te rog Brittnei. Deschide ochii! Trezeste-te!


    Brittnei se trezi. Era la spital, iar Bill era langa ea, o tinea de mana.
Bi:         - Brittnei!!!!!!!!
B:         - Bill?…Ce? Ce s-a intamplat?
    Bill ii dadu drumul si facu o fata seriasa. Se ridica de pe scaun si se duse langa fereastra.
Bi:         - Ai facut o prostie! O mare prostie?
B:         - Ce?
Bi:         - Ai baut o substanta foarte toxica. Erau sanse sa nu te mai trezesti.
    In acel moment doctorul intra pe usa. Avea privirea in pamant.
D:         - Am o veste buna si una proasta. Pe care vreti sa o auziti mai intai?
B:         - Cea buna….
Bi:         - Pe cea proasta!
D:         - OK…vestea proasta e ca…ca…
Bi:         - Calmati-va si spuneti o data!
D:         - Substanta a fost extrem de toxica si i-a afectat organismul foarte mult, ma tem ca va mai avea de trait maxim 24 de ore.
B:         - Poftim??? Lui Brittnei ii dadura lacrimile.
    Bill ramase la fel de calm sau cer putin asa parea.
    Brittnei il privi printre lacrimi. Nu facuse nici un gest, nu spuse nici un cuvant…
Bi:         - Si vestea buna?
D:         - Exista un medicament.
    Brittnei se opri din plans.
Bi:         - Ce fel de medicament?
D:         - O planta, insa creste foarte departe de aici.
Bi:         - Unde mai exact?
D:         - In Australia!
Bi:         - Multumesc. Buna ziua!
    Bill pleca.
    Brittnei se uita la doctor cu lacrimi in ochi iar el o privea nedumerit. De ce a plecat Bill asa? Fara sa zica nimic?
B:         - Am sa mor? Spuse cu o voce tremurata.
    Doctorul pleca privirea si iesi.
    „Stiam ca nu tine catusi de putin la mine…a iesit si nu a spus nimic, prefera sa mor. Cred ca sunt doar o bataie de cap pentru el. Macar daca r fi fost langa mine…sa ma tina in brate…aproape de pieptul lui…Stai putin! Yo am zis asta? De ce as vrea asa ceva?…dar cred ca e atat de bine in bratele lui. Are mainile asa calde…Las-o balta nici nu stiu de e ma gandesc la asa ceva…E doar un nesimtit!!!!!!!”
    „Si despre asa zisi mei prieteni ce sa mai zic…nu a venit nimeni sa ma vada…macar daca mai am o zi de trait as fi vrut sa mi-o petrec langa prieteni, sa radem, sa glumim…sau poate sa mi-o petrec cu Mett…Ce n-as da sa vina la mine si sa isi ceara iertare…sa stam toata ziua impreuna si sa mor la el in brate…nu as mai simti durerea…Dar cui ii pasa de ce vreau eu? Eu sunt doar o criminala care si-a omorat parintii si care nici prietenii nu si i-a putut tine aproape. Ce drept am eu la fericire? Ce drept am eu la viata? Cred ca asa este cel mai bine…pt toata lumea”
Cred ca asa este cel mai bine…pt toata lumea”
    Orele treceau si Brttnei statea si se gandea. Se obisnuise cu gandul ca va muri, ca nu va mai rani pe nimeni.
    Cineva batu la usa.
B:         - Da?
    Deschise usa. Era Mett.
M:         - Buna Brit!
B:         - Mett…De ce ai venit?
M:         - Sa vad ce faci.
B:         - Sunt bine…multumesc….
M:         - Tot asa te porti cu mine?
B:         - Dupa tot ce mi-ai facut cum ai vrea sa ma port?
M:         - Stii ce? Cred ca iti meritii soarta…pe bune…nu esti buna de nimic pe lumea asta.
B:         - Mett…?
M:         - Nici macar sa saruti nu stii sa nu mai zic ca la pat…adik stai asa ca nu ai facut-o…a da…imi amintesc ti-a fost frica…ai crezut ca te mancam. Mett incepu sa rada.
    Birttnei incerca sa para furioasa, dar nu putut, izbucni in plans.
M:         - Plangi ca numai la asta esti buna. Toata viata numai asta ai facut. Ai stat si ai palns! Pe cand Kelly….mama…mama…ce bucatica…ce bine a fost cu ea…
    Brittnei il asculta si plangea. Se uita la el. Parea atat de satisfacut.
B:         - De ce esti atat de fericit? De ce vrei atat de mult sa mor?
M:         -   Pt ca atunci Kelly va fi a mea.
B:         - Ce vrei sa spui?
M:         - Kelly nu vrea sa fie cu mine pt ca se gandeste la tine. Deci daca tu vei muri atunci nimic nu ne va desparti.
B:         - Cum adik se gandeste la mine?
M:         - Vad ca esti si proasta. Hai sa iti explic. Eram intr-o seara cu ea la club. Si am inceput sa ne sarutam, pana ai aparut tu. Nu stiu unde te duceai sau ce faceai dar Kely te-a vazut si nu i-a mai pasat de mine. Mi-a dat o palma si a plecat. De aia vreau sa mori! Ca sa fiu cu ea!
B:         - Mett, esti nebun! Iesi afara! Iesi!
M:         - Oricum nu mai am motiv sa vorbesc cu mortii.   
    Mett iesi razand.
    Dupa cateva minute Brittnei se ridica din pat. Vroia sa mearga pana la baie.
    Pe hol o vazu pe Kelly. Statea pe un scaun si dormea.
B:         - Kelly?
K:         - Ce? Ce? Brittnei…
B:         - Ce faci ?
K:         - Cred ca am atipit…
B:         - De cat timp esti aici?
K:         - Am venit aseara cu Bill.
B:         - Si de ce nu ai intrat?
K:         - Stiam ca inca mai esti suparata pe mine. Nu am vrut sa ne certam si acum.
B:         - Kelly….
    Brittnei o lua in brate.
B:         - Imi pare rau…Mett mi-a spus totul!
K:         - Mett?
B:         - Aha…ma rog in felul lui…dar am inteles.
K:         - Brit mie imi pare rau. Nu treuie sa ies cu bou ala sau cel putin trebuia sa iti spun.
B:         - Nu-i nimic. Esti prietena mea si orice mi-ai face te-as ierta.
K:         - Multumesc, prietena.
B:         - Kelly, trebuie sa iti spune ceva? Brittnei pleca privirea.
K:         - Ce e? Ce s-a intamplat?
B:         - Eu…nu mai am mult de trait…
    Kelly o privi nedumerita, aproape ca ii venea sa rada.
K:         - Ce vrei sa spui prostuto? Ai abia 16 ani!
B:         - Da si doar 24 de ore de trait pe acest pamant. Kelly e ultima mea zi din viata.
K:         - Ce? Brittnei ti-ai perdut memoria? Ce e cu tine?
B:         - Substanta a fost prea toxica…si in plus…e doar vina mea…eu am vrut sa ma sinucid!
K:         - Cum? Ai innebunit? Si nu exista nici un tratament? Un leac, ceva…
B:         - Este o planta…care creste…
K:         - Unde? Pot sa fac rost de ea?
B:         - In Australia!
K:         - Australia??? OMG, nu se poate! Imi e imposibil sa ajung acolo…
B:         - Si mie…cel putin in 24 de ore nu am sa reusesc niciodata…
K:         - Si Bill? Unde e?
B:         - Nu stiu…Si nici nu-mi pasa!
K:         - Ha??
B:         - Nici nu i-a pasat de mine…Lui Brittnei ii cazu o lacrima…a plecat pur si simplu…
K:         - Nu e adevarat. Sunt sigura ca a avut un motiv ca sa plece!
B:         - Da…nu ii pasa de mine. Oricum il inteleg…cui ii pasa de mine? Si de ce sa ii pese…sunt doar o CRIMINALA care a ajuns sa se omoare singura!
K:         - Brittnei!
    Brittnei cazu in genunchi tinandu-se de burta.
K:         - Brittnei?! Brittnei?! Doctor!!!!!!
    Docotorul o puse pe Brittnei in pat si ii facu un control.
K:         - Ce se intampla? Ce a fost asta?
D:         - Am facut tot ce am putut pana acum, insa otrava incepe sa isi face efectul!
K:         - Poftim? Adik nu mai puteti face nimic? Un spital asa de mare si nimeni nu poate face nimic?!!!
D:         - Domnisoara, va rog frumos sa va calmati!
K:         - Prietena mea poate sa moara din clipa in clipa si tu imi spui sa ma calmez?!!!!!!
D:         - Fara acel medicament, ma tem ca nu putem face nimic!

K:         - Si ce Dumnezeu are buruiana asta de creste doar in Australia?
D:         - E o planta specifica climei si…
K:         - Si de ce nu esti si aici in spitalul asta?
D:         - Pentru ca nu am mai avut asa un caz!
    Kelly se intoarse si pleca.
    Se duse la o sala de internet din apropiere si incepu sa caute date despre aceasta planta misterioasa.
    Era deja ora 21. Kelly era presata de timp si inca nu gasise nimic.
K:         - Gata m-am saturat!
    Puse mana pe telefon si il suna pe Bill.
K:         - Unde naiba esti?
Bi:         - Poftim? Domnisoara va rog mai intai sa va prezentati si sa nu mai tipati la mine!
K:         - Auzi domnu politete in persoana, macar un lucru stiu si eu, sunt mai mare decat tine asa ca respecta-ma!
Bi:         - Dak primesc respect, raspund cu respect!
K:         - Mai ma jur ca dak ai fi in fata mea te-as lua la pumnii!!!!!!! Acum zi-mi unde naiba esti?
Bi:         - Va rog sa va calmati, apoi putem avea o discutie civilizata!
K:         - Mai intelege ca imi pierd rabdarea.
    Kelly incerca sa se calmeze.
K:         - Te rog frumos, zi-mi unde esti?
Bi:         - Asa mai merege. Sunt intr-un loc indepartat. Dar de ce ma cauti? S-a intamplat ceva?
K:         - Se intampla ca Brittnei e in spital cu o intoxicatie foarte mare si tu nu faci nimic!
Bi:         - Ba fac mai mult decat tine, cel putin eu nu deranjez oamenii din lucru si nu tip la ei.
K:         - Auzi dar tu esti chiar un mare nesimtit!
Bi:         - Te rog, nu ma jigni.
K:         - Brittnei avea dreptate, nu iti pasa de ea! Esti doar un ticalos!
Bi:         - Te org sa te calmezi…
    Kelly inchise telefonul.
    Se intoarse inapoi la spital. Era ora 23:30. Il vazu pe doctor.
K:         - Doctore!
D:         - Ai gasit ceva?
K:         - Absolut nimic. Pe internet nu este nici o informatie despre aceasta mistica planta. Brittnei, cum e?
D:         - I-am dat calmante si cred ca se simte mai bine insa nu stiu ce sa zic, este ora 23:30 dak in 30 de minute nu primeste medicamentul…
K:         - Dar de unde sa il luam???
D:         - Colegii mei cauta acum, am dat mii de telefonae si pe la alte spitale…Nu aveam ce afce mai multe de atat.
    Kelly intra in camera lui Brittnei.
K:         - Brit!…
B:         - Kelly? Brittnei deschise incet ochii.
K:         - Cum te mai simti?
B:         - De parca as avea o solutie toxica in mine…
K:         - Brit…de ce a trebuit sa faci asta?
B:         - Pt ca…pt ca…nu imi mai suport viata…cred ca si voua va va fi mai bine fara mine…
K:         - Sa nu mai indraznesti sa mai spui asta ca jur ca te plesnesc!!!!
    Brittnei ramase uimita. Kelly nu mai tipase niciodata la ea.
B:         - N-ai sa intelegi niciodata cum ma simt eu…fara parinti, fara prietenii…fara nimic…e groaznic, nu doresc la nimeni asa ceva.
K:         - Dar totul ar fi putut fi altfel, viata ta e abia la inceput, de ce a trebuit sa ti-o sfarsesti inainte de vreme?
B:         - Va fi bine, o sa vezi.
    Brittnei se simtea din ce in ce mai rau si asta se vedea.
    Kelly se uita diseperata la ceas : 23:45. Timpul zbura si nu il mai putea intoarce. Viata lui Brittnei era pe sfarsite si se vdea ca nu mai era nici osperanta.
B:         - Adio Kelly, ai fost singura mea prietena.
K:         - Sa nu indraznesti sa ma lasi singura. Nu renunta sa lupti!
B:         - Ce…ce rost are?
K:         - Le dai satisfactie dusmanilor, si nu trebuie. Continua sa lupti! Sa infrunti orice, chiar si moartea! Demonstreaza ca esti mai puternica ca ei…
B:         - Nu…nu pot…
K:         - Ba da, trebuie sa te susti singura nu sa te omori. Lasa amintirile deoparte,m uita-le, concentreaza-te pe viitor!
    Brittnei parea tot mai pierduta. Ii era din ce in ce mai greu sa tina ochii deschisi.
K:         - Lupta! Lupta. ..
    Kelly se uita la ceas 23:55
K:         - OMG! Nu…
B:         - Kelly…
K:         - Da…
B:         - Spune-i lui Bill…dak il mai vezi…ca dak el nu ma apreciat niciodata…yo…am…am…tinut foate mult la el…
K:         - Brittnei…o sa ii spui chiar tu..o sa vezi…
B:         - Spunei…
    Brittnei lasa capul pe o parte si inchise ochii.
    „23:58”
K:         - Nu!!!!!!!
    Cu un zgomot puternic usa se izbi de perete si in camera intra Bill cu o sticluta in mana.
K:         - Bill…
    Baiatul ii dadu lui Brittnei substanta ce era in sticluta apoi se aseza langa ea si o lua de mana.
B:         - Nu vei muri, iti jur!
    Kelly il privea cu ochii in lacrimi. Nu ii venea sa creda. In tot acest timp Bill a fost…in Australia!!!
K:         - Bill, imi pare…
B:         - Lasa…te iert…
Doctorul intra in camera.
D:         - A…a…?
K:         - Nu, Bill i-a dat antidotul!
D:         - Cand, cum?
Bi:         - Nuconteaza, se va face bine acum?
D:         - Trebuie doar sa se odhineasca. Haideti sa o lasam singura.
Bi:         - As vrea sa mai raman putin.
D:         - Sigur!
    Docotrul si Kelly iesira din camera lasadu-l pe Bill singur cu Brittnei.
    Dupa cateva minute fata intredeschise ochii si il vazu.
B:         - Bill…?
Bi:         - Da, s-a intamplat ceva?
B:         - Cat e ceasul?
Bi:         - 24:15.
B:         - Am murit?
Bi:         - Dupa cum se vede nu.
    Brittnei era foarte fericita sa il vada pe Bill langa ea chiar daca avea acelasi chip dur si chiar daca nu intelegea cum de inca este in viata.
B:         - Bill?
Bi:         - Nu spune nimic…trebuie sa te odihnesti.
    Bill iesi din camera.


    Dupa o saptamana Brittnei a fost externata. Cat a fost in spital Kelly a trecut pe la ea in fiecare zi, insa Bill nu ia mai facut nici o vizita.
K:         - Cat ma bucur ca esti in viata!!!!!
B:         - Da…
K:         - S-a intamplat ceva? Dimineata erai mai vesela.
B:         - Ma voi intoarce acasa?
K:         - Sigur, dar unde ai vrea sa ramai?
B:         - Nu stiu, dar acasa voi fi din nou singura.
K:         - Ba sigur ca nu.
B:         - Kelly, tu esti la facultate, ai mult de invatat nu ai timp si de mine.
K:         - Ba sigur ca am si in plus Bi…
    Brittnei o intrerupse.
B:         - Nu vreau sa aud de el, stii doar ca nu vine niciodata sa ma vada.
    Kelly se intrista. Oricat ar vrea sa o contrazica nu avea nici un argument. Brittnei avea dreptate. Nici ea nu isi putea da seama de ce Bill nu a meai fost pe la Brittnei de atata timp.
K:         - Vrei inghetata?
B:         - Aha…
K:         - Acum ma duc sa cumpar.
    In scurt timp Brittnei ajunse acasa.
K:         - Brit, trebuie sa plec. Te rog mult nu mai fa prostii!
B:         - Ok..pa!
K:         - Pa!
    Kelly pleca.
Ring!Ring!
B:         - Alo?!
Bi:         - Ma bucur ca te-ai intors acasa! Acum trebuie sa discutam!
B:         - Bill…
Bi:         - Stii ca nu imi place sa ma intrerupi! Deci sa revenim, ce ai facut a fost foarte grav, ce a fost in capul tau?
B:         - Kelly ti-a spus ceva?
Bi:         - Nu e raspunsul pe care il asteptam. Si nu, nu mi-as spus nimic. Avea ceva sa imi zica?
B:         - Nu…
Bi:         - Acum poti sa imi raspunzi te rog la intrebare?
B:         - De ce nu ai venit sa ma vezi?
Bi:         - Brittnei! Nu schimba subiectul!
B:         - Atunci vii sa stai cu mine…?   
Bi:         - Sunt mult prea ocupat. Sunt sigur ca te descurci si singura. Ai nevoie de ceva?
B:         - Nu…pa!
Bi:         - Pa!
    Brittnei era foarte nervoasa.
    „Cat de ocupat poate sa fie un adolescent de 18 ani??? Ce are de facut??? Tata de ce mai lasat?? De ce m-ai lasat cuiva caruia nici nu ii pasa de mine?” Brittnei incepu sa planga din nou.
    Se duse la calculator si intra pe net.
    „Hai sa vedem de ce esti asa ocupat”
    Intra pe google : Bill Kaulitz.
    „Bill Kaulitz, renumitul solist de la Tokio Hotel a tevenit tutuorele unei adolescente de 16 ani din Los Angeles. Toata lumea intreaba daca este o relatie intre ei deoarece in urma cu o saptamana, Bill a fost vazuta in Australia cautant un medicament…El a declarat ca este penru Brittnei, fata de care trebuie sa aiba grija…”
B:         - „Renumitul solist”…nu pot sa cred si adik sunt in viata datorita lui??? A fost pana in Australia doar pentru mine…
    Brittnei cobora in sufragerie.
B:         - Multumesc!!!!
Ring!Ring!
Bi:         - Poftim? S-a intamplat ceva?
B:         - Multumesc mult!
Bi:         - Pentru ce?
B:         - Pentru ca mi-ai salvat viata!
Bi:         - Cu placere…ti-a spus Kelly?
B:         - Glumesti? Scrie peste tot!
Bi:         - Paparatzzi astia…
    Brittnei rase. Ceea ce nu mai facuse de mult.
B:         - De ce te porti asa cu mine?
Bi:         - Uite, trebuie sa plec…am sa te mai sun, pa!
B:         - Pa…
    Desi era suparata ca nu i-a raspuns la intrebare, Brittnei era fericita pt ce aflase
Brittnei se tranti pe canapea si aprinse televizorul. Era in direct de la un conert tokio hotel.
    „Ala e Bill??? OMG, nu pot sa cred, el e!!!”
    Brittnei a urmarit concertul iar la sfarsit…
X:         - Deci, Bill cat mai stai in Los Angeles?
    „Ce vrea sa zica cu cat mai stai?”
Bi:         - Pai cred ca ink o saptamana…apoi ne intoarcem in Berlin.
    „Berlin????”
X:         - Cine e fata de langa tine?
Bi:         - E Corrina…prietena mea.
X:         - OOO se pare ca stai bine cu dragostea insa ma tem ca ai cam frant inimile fanelor tale…”
    „Are prietena…si va pleca la Berlin..si…si yo???”
    Brittnei se temea ca va fi din nou singura.
    „De parca pana acum a fost langa mine…”
    Dar o durea si ultima parte din interviu „e Corrina…prietena mea”. Nici ea nu stia de ce. Doar Bill era un nesimtit cu inima de gheata caruia nici nu ii pasa de ea, de ce sa o doar ca are prietena.
    Inchise televizorul, arunca telecomanda, si se duse la ea in camera. Se intinse pe pat si inchise ochii incercand sa adoarma. Se foia cand pe o parte cand pe alta, nu putea adormi de loc. O chinuia gandul ca Bill iubese pe altcineva.
    „Pe ea o iubieste, O IUBESTE, iar de mine nici nu ii pasa. Dar de ce ma doare atat de mult asta???”
    Se uita la ceas 1:30 si ea inca nu putea sa adoarma. Puse mana pe telefon si o suna pe Kelly.
K:         - Alo?! Raspunse Kelly adormita.
B:         - Hy, eu sunt. Ce faci?
K:         - Dorm…
B:         - Eu nu, mergem la club?
K:         - Tu ai innebunit? E 1:30…oamenii normali dorm la ora asta.
B:         - Oamenii normali!
K:         - Brittnei, dormi!
B:         - Hai Kelly, te rog, te rogggggggg
K:         - Maine tre sa merg la facultate!
B:         - Maine e duminica.
    In cele din urma Brittnei o convinse.
    In fata clubului Brittnei se opri bruns.
K:         - Ce e?
    Brittnei o lua pe Kelly de mana si se duse in spatele unor tufisuri.
K:         - Ai innebunit?
B:         - Uite acolo! Si arata spre intrarea in club.
    In fata clubului, Bill si noua lui iubita Corrina stateau imbratisati.
K:         - Ala e Bill?
B:         - Aha…
K:         - Si aia cine e?
B:         - Corrina!
K:         - De unde stii?
B:         - Bill e solist la o formatie foarte cunoscuta. Am vazut un interviu cu el, aia e prietena lui!
K:         - Glumesti nu?
B:         - Delok. Stii, m-am razgandit, sa ne intoarcem acasa.
    Brittnei se ridica si o lua inainte.
K:         - Ma scoti din casa la 1:30 noaptea, imi spui ca mergm la club dar tu defapt ma bagi in niste tufisuri in fata clubului si acum…ma duci acasa???
B:         - Da…
K:         - Te-a deranjat cumva faptul ca Bill e cu Corrina?
    Brittnei stranse pumnul.
B:         - Nu, de ce?
K:         - Nu cumva tu simti ceva pt el?
B:         - NU! De ce as face-o?
K:         - Intrebam si eu…
Ring!Ring!
B:         - Alo?!
Bi:         - Brittnei, ai innebunit? De ce nu esti in pat la ora asta?
B:         - Neny, ma scuzi dar nu ma culc odata cu gainilie.
Bi:         - Si ce cauti noaptea singura pe strazi?
B:         - Nu sunt singura, sunt cu Kelly, si nu cred ca e treaba ta. In plus…tu ce cauti la club?
Bi:         - Am grija sa nu faci vre-o prostie.
B:         - Nici sa minti nu stii. Distractie placuta cu Corrina. Salut-o din partea mea si stai calm…ma duc acum acasa desi nu stiu de ce te-ar interesa pe tine.
Brittnei inchise.
K:         - Brit?
B:         - Hai o data!
    Fetele plecara acasa. Kelly dormi la Brittnei.
    Dimineata Brittnei se trezi prima si se duse in bucatarie. Dupa ceva timp veni si Kelly.
B:         - Scuze pt ce am facut aseara.
K:         - Nu-i nimic, insa eu tot mai cred ca simti ceva pt el.
B:         - Hai inceteaza stii foarte bine ca nu e adevarat.
K:         - Si atunci de ce te cunosumi atat cand e vorba de Corrina sau cum o mai chema-o.
B:         - Pt ca…pt ca… Brittnei se inrosi toata.
K:         - Ascult…
B:         - Pt ca el e tutuorele meu si ar trebui sa stea cu mine nu cu ea!
K:         - Dak nu te dadeai singura de gol poate te credeam.
B:         - Ce vrei sa spui?
K:         - Te-ai inrosit!
    Fetele incepura sa se fugareasca prin toata casa si sa se bata cu perne.
Ring!Ring!
K:         - Cine ar putea fi?
B:         - Cine crezi? Domnul politete si ordine in persoana.
B:         - Alo?!
Bi:         - Fetelor, ce faceti acolo?
B:         - EH, ne jucam si noi!
Bi:         - Distrugand casa? Facet bine si terminati!
B:         - Ca dak nu ce?
Bi:         - Poftim?
B:         - Dak nu terminam ce ne faci?
Bi:         - Brittnei cred ca esti destul de mare ca sa iti dai seama ca ce faceti nu este frumos si nu cred ca trebuie sa te amenint cu pedepse.
    Brittnei incepu sa rada.
B:         - „Hai ca m-ai speriat” Tu tot timpul esti asa?
Bi:         - Asa cum?
B:         - Asa…perfect! La tine totul trebuie sa fie perfect…
Bi:         - Exact! Asa ca fii si tu la fel!
    Brittnei inchise nervoasa.
B:         - Eu m-am saturat de asta!!!!!!
K:         - Brit…
B:         - Nici o Brit, m-am saturat pur si simplu. Asta stii cati ani are? Nici bunikamiu nu era ca el.
K:         - Aham…deci acum nu il mai placi?
    Brittnei ii arunca cu o perna in cap lui Kelly apoi o lua de mana si o duse in baie.
B:         - Ai innebunit?
K:         - Ce-am facut?! Intreba mirata.
B:         - Pai cum ce-ai facut? In toata sufragerie sunt camere de filmat iar tu tipi in gura mare „acum nu-l mai place”??
K:         - Ooo stiam eu!!!!
B:         - Ce?
K:         - Gata, te-ai dat de gol singurica. Chiar il placi!
B:         - Taci!!!!!! Poate sunt camere si pe aici!
K:         - In baie?? Ai innebunit de tot! Kelly incepu sa rada.
B:         - Eu stiu ce-i mai trece prin cap?
K:         - Brit, eu tre sa plec, am ogramada de invatat pt maine…
B:         - Ok..ok…
    Brittnei ramase singura.
    Se hotara sa se duca putin sa se plimbe. Cobora jos…deschise usa…
    „Oare cum de n-a sunat inca sa intrebe unde ma duc? In fine poate nu era atent…”
    Brittnei merse in mall. Nu mai treceuse pe acolo de mult.
    Cum se plimba ea prin magazine ii vede pe Bill si pe Corrina la un restaurant de acolo.
    „Iar a iesit cu ea?? Si de ce tot timpul trebuie sa merg si eu unde sunt ei?”
    Lui Brittnei ii pieri cheful de cumparaturi. Se intoarse acasa. Nu mai avea chef de nimic. Se tranti pe canapea si deschise televizorul.
    „Se pare ca Bill si Corrina profita din plin de timpul pe care il mai au de petrecut in Los Angeles si se pare ca le place mult aici. In fiecare zi ii vedem impreuna plimbandu-se prin oras.”
B:         - Mda…asa se pare.
    Lui Brittnei ii cazu o lacrima.
B:         - Imi e greu sa recunosc dar am inceput sa tin foarte mult la Bill, dar lui ca deobicei nici nu ii pasa de mine. De ce nimanui nu ii pasa de mine? De ce nu pot fi si eu fericita?
Ring! Ring!
srry pt ca v-am facut sa asteptati dar a fost pana de curent     Brittnei se apropia speriata de telefon.
    „Daca a auzit ce am zis…OMG ce ma fac??? Mai bine nu raspund”
    Fata se opri dar telefonul suna incontinuare. Intr-un final raspunse.
B:         - Alo?…
Bi:         - De ce ai stat atat pe ganduri?
B:         - Adik??
Bi:         - Pana sa raspunzi la telefon?
B:         - Credeam ca e…Kelly…si nu am vrut sa vb cu ea…ne-am certat…
Bi:         - Aha…Si tu in rest ce faci?
    „A sunt ca sa intrebe ce fac? Wow…park e un alt Bill”
B:         - Pai…bine…ma uitam la televizor…tu?
Bi:         - Pai stii…
    „Se balbaie?? Bill nu a mai facut niciodata asta”
Bi:         - Defapt…am sunat sa vad dak iesi in oras?
    Brusc fata fetei se insenina. Ii venea sa sara in sus de bucurie.
B:         - Sigur!!!!!!!!!!!!!!!! Unde mergem?
Bi:         - Pai Corrina vrea sa mearga sa vada orasul si a vurt sa vii si tu.
    Cand auzi asta para cerul cazuze peste ea.
B:         - Deci vine si Corrina?
Bi:         - Da…defapt..ve-ti fi numai voi 2.
B:         - Ce??? Tu ai innebunit?
Bi:         - E vreo problema? Eu…am..am…foarte mult de lucuru si nu pot sa ies cu ea si…
B:         - Si te-ai gandit ca am sa ies eu nu?
Bi:         - E a insistat! O sa refuzi nu?
B:         - Nu!
Bi:         - Nu? Bill paru mirat de raspunsul fetei. OK..atunci…
B:         - Zi-i ca ne vedem in fata la mall in 30 de minute.
Bi:         - Sigur, multumesc Brit!
    „Brit?? Mi-a spus Brit???”
B:         - Cu placere!
    „Nu pot sa cred ca am acceptat sa ma duc cu ea. Daca o sa-mi povesteasca tot felul de chestii despre Bill si cum e cu el la intalniri si cum se poarta cu ea…si..si daca nu am sa pot rezista si..si…daca am sa ma enervez sau inrosesc sau mai rau…am sa incep sa plang???? Ce ma fac????”
    „Offffff…gata Brittnei, calmeaza-teeeeeeee”
    Brittnei se uita la ceas 1:15.
B:         - Aualeu la 1:30 tre sa fiu acolo.
    Brittnei se imbraca repede, se aranja, se incalta si iesi fugind din casa. Insa ajuse prima.
B:         - Aualeu dupa ce ca m-am grabit atat tot ea intarzie!
C:         - Britty!!!!!Britty?!!!
    „Britty??? Asta e dusa rau!!”
B:         - Brittnei!
C:         - Incaintata de cunostinta, eu sunt Corrina!
B:         - Ma bucur. Deci unde mergem?
C:         - Pai vrea usa ma plimb peste tot pt ca imi place asa mult orasul si oamenii…
    Corrina vorbea atat de mult incat Brittnei pierdu sirul.
C:         - Britty?
    „A terminat? Minune…”
B:         - Ce? Da..da..mergem?
C:         - Sigur!
    Dupa ce s-au plimbat ca vre-o 2 ore si Corrina a vorbit intr-una au ajuns in fata clubului.
C:         - Imi e cunoscut!
B:         - Mda…e cel mai super club din Los Angeles.
C:         - Aaa, da imi amintesc, aici am venit cu Bill si…
    Brittnei se intrista si cazu pe ganduri.
C:         - Britty? Britty, e totul ok?
B:         - Ha, ce, cum, unde?? BRITTNEI!
C:         - Te supri dak iti spun Britty?
B:         - DA!
C:         - OK, nu-ti mai zic Britty, Britty!
B:         - BRITTNEY! Stii cred ca ar trebui sa plecam.
C:         - Nu. Uite scuze pt ca ti-amzis asa.
B:         - Nu-i nimic, da tot plecam.
C:         - Ba nu eu vreau sa ramnem! Si o trase de mana.
B:         - Dar eu NU! Si nervoasa ii dadu una peste mana, apoi se intoarse si pleca lasand-o pe Corrina sa palavrageasca singura ca o moara stricata ce era.


    Trecusera 3 zile de cand nu mai auzise nimic de Corrina si nici Bill nu o mai sunase. Era o zi ploioasa asa ca Brittnei nu avea chef de nimic. Porni televizorul.
    „Ce va se intampla intre Bill si Corrina, credem ca s-au despartit, nu i-am mai vazut de mult impreuna.”
B:         - Insfarsit   o veste buna.
Boc!Boc! Era cineva la usa. Brittnei raspunse.
C:         - Buna Britty! Vai sunt asa suparata, pot sa intru nu.
    Brittnei nici nu ii rapspunse. O privea mirata.
    „Ce cauta asta la mine?”
    Corrina o dadu la o parte si intra in casa.
B:         - Hey!
C:         - Vai nu stiu ce e cu Bill! In ultimul timp ma evita si maine trebuia sa ne intoarcem la Berlin, da nu stiu ce sa fca, nu stiu daca ma mai intorc cu el…se poarta asa urat cu mine….
B:         - Taci!!!!
C:         - Nici nu stiam cui sa ii spun asa ca am venit la tine, tu esti singura mea prietena!
B:         - Opreste-te 2 sec din vorbit.
C:         - Da, ce e?
B:         - In primu rand, nu sunt prietena ta,2 nu stiu ce dracu cauti la mine in casa sau cum ai nimerit drumul, 3 putin imi pasa cum se porta Bill cu tine si 4 iesi drecu afara din casa mea.
C:         - Stiam ca ma vei intelege!
B:         - Iesi!!!
C:         - Dar Britty?
B:         - Ma cheama BRITTNEI si iesi odata!
Ring!Ring!
B:         - What??
Bi:         - Ce cauta Corrina la tine?
B:         - Nu stiu, asta o intreb si eu! Ce dracu i-ai facut de a venit la mine sa se planga?
Bi:         - Ti-a spus ceva?
B:         - Ca o eviti ca te pori nuj cum cu ea.
C:         - Cine e la elefon? Si sari sa ii ia telefonul din mana.
B:         - Stai tu apucat-o ca iti dau 2 acus de faci ca titirezu.
Bi:         - Spunei ca tot ce a fost intre noi sa terminat si sa iasa din casa acum.
B:         - Bill te-a parasit tu, gata ti-a dat papucii, acum carate!
C:         - Nu, nu, nu Bill e al meu. Nu ma poate aprasi.
B:         - Ai auzit?
Bi:         - Da, zi-i sa iasa ca dak nu iese rau de tot.
B:         - Carate fata mai repde ca de nu o patesti!
C:         - Nu! Si Corrina incepu sa fuga pe scari.
B:         - Bill?!
    Bill inchise.
B:         - Grozav! Corrina unde naiba te-ai dus?
    Brittnei urca dupa ea.
C:         - Stiu ca il vrei pe Bill! Dar nu va fi niciodata al tau, el ma iubieste pe mine!
B:         - Corrina? Unde esti?
    Brittnei ii auzea doar vocea, dar nu o vedea.
C:         - Nu! Nu te iubeste pe tine! Numai pe mine ma iubeste!
B:         - Corrina, Bill nu te mai iubeste…
    Corrina aparu in spatele lui Brittnei cu un cutit.
C:         - Ba da, ma iubeste. E doar al meu!
    Brittnei simtea cutitul in spatele ei.
B:         - Ba nu! Se intoarse brusc si ii dadu o palma dar Corrina o rani la mana si fugi.
B:         - Corrina!
Bi:         - Brittnei!
B:         - Cill, cand, cum ai ajuns aici?
Bi:         - Nu conteaza, unde e?
B:         - Nu stiu, a fugit.
C:         - Bill, ai venit dupa mine! Stiam ca nu ma parasesti, nu ma poti parasi!
Bi:         - Te inseli, Corrina. Nu am venit dupa tine!
C:         - Dar tu esti doar al meu!
Bi:         - Nu, nu sunt!
    Corrina fugi si se inchise in baie.
Bi:         - Corrina! Corrina deschide! Corrina!!!!
B:         - Bill!
Bi:         - Ce e?
B:         - Uite-te in jos.
    Pe sub usa se scurgeau picaturi de sange.
    Bill sparese usa.
B:         - Ce e? Aaaaaaaaaaaa!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!
    Corrina isi taiase venele.
    Bill o lua in brate pe Brittnei.
Bi:         - Esti bine?
B:         - Da!
Bi:         - Esti ranita!
B:         - Nu e grav!

    Politia o lua pe Corrina, iar Bill o duse pe Brittnei la spital. De data asta a stat cu ea.
Bi:         - De ce a   facut asta?
B:         - Corrina?
Bi:         - Aha…
B:         - Probabil nu a suportat gandul ca nu mai tii la ea…
    Brittnei isi aminti cand si ea a incercat sa se sinucida…din acelasi motiv.
Bi:         - S-a intamplat ceva?
B         - Nu…doar ma gandeam.
Bi:         - La ce?
B:         - De ce ai inceput sa o eviti?
Bi:         - Nu era genul meu…faceam niste crezi…si in plus…eu iubiesc pe altcienva.
    Fata se intrista si mai trae.
    „Deci in tot acest timp nici Corrina si nici eu nu am contat pentru el. El iubeste pe altcineva…”
    Bill o stranse puternic in brate.
    „Ce…ce inseamna asta….”
Bi:         - Brit..eu…
B:         - Da…
Bi:         - Eu..trebuie sa ma intorc la Berlin.
    „Stiam ca nici macar eu nu pot fi atat de naiva incat sa cred ca imi va spune ca pe mine ma iubeste…i hate my life”
B:         - De ce?
Bi:         - Eu si baietzi aveam mult de lucru.
B:         - Dar..dar…
Bi:         - Promit ca am sa te sun zilnic si te rog frumos sa nu mai faci prostii.
    Bill o saruta pe frunte apoi ii dadu drumul si pleca.
    Insa deindata ce iesi Bill, pe usa intra Kelly.
K:         - Nu pot sa cred ca iar esti in spital. Iti place asa mult locul asta?
    Brittnei se uita la ea apoi incepu sa planga.
K:         - What?
B:         - Bill..
K:         - Ce e cu el?
B:         - A plecat..
K:         - Ce? Unde?
B:         - Inapoi in Berlin.
K:         - Si cat sta?
B:         - Nu stiu daca se va mai intoarce.
K:         - Ti-a spus el asta?
B:         - Nu insa asat cred eu…
K:         - Off Brit…app tot nu mi-ai spus ce cauti iar la spital.
B:         - Ehh…o mica cearta cu Corrina.
K:         - Ce? Si ce s-a intamplat?
B:         - Ea si-a taiat venele…pe mine ma ranit cu cutitul.
K:         - What???????
B:         - Nu e mare lucru. Doctorul a zis ca pot sa plec si azi.
K:         - Pai hai ce mai astepti.
B:         - Te asteptam pe tine.


    Acasa…
K:         - Tu stii ce e maine?
B:         - Ce?
K:         - Sfarsitul vacantei!
B:         - What???
K:         - Aha…de maine incepi din nou scoala.
B:         - Doar 2 sapt vacanta…ce nesimtit…mai vreau…
K:         - Mda..da de mine ce zici? Eu nu am avut delok.
B:         - Eh…
    Zilele treceau in zbor acum ca   Brittnei a inceput din nou scoala. Bill s-a tinut de cuvant si o suna zilnic insa pe fata tot o durea distanta ce ii despartea. Brittnei bineinteles ca incerca sa ascunda acest lucru insa uneori durerea o coplesea.
    Totul decurgea destul de bine pana intr-o zi cand fataind canalele plictisita Brittnei vazu un interviu in direct din Berlin cu Bill.
    „X:         - Bill, de ce s-a despartit trupa?
    Bi:         - Din motive persoanle pe care nu vrem sa le dezvaluim.
    X:         - Dar ganditi-va la fani…ce vor zice despre voi?
    Bi:         - Ne gandim si la ei dar ne gandim in primul rand la noi daca nu mai merge nu aveam ce face.
    X:         - Deci chiar nu mai este nici o sansa sa va impacati?
    Bi:         - Nu!”
    „Cum? Nu se poate? Dar de ce? De ce s-au despartit…din motive personale…hmmm”
    Brittnei o suna pe Kelly.
B:         - Buna Kelly!
K:         - Buna, ce faci?
B:         - Nu prea bine…am auzit ca cica tokio hotel s-au despartit?
K:         - Ce…aia nu era formatia unde canta Bill?
B:         - Ba da!
K:         - Chiar mai stii ceva de el?
B:         - Nop nu a mai sunat de vreo 2 zile.
K:         - Iara ma?
B:         - Eh ce sa-i faci…acum ca a plecat cred ca ma uitat de tot…
K:         - Ha? Dar nu iti trimite pachet saptamnal?
B:         - Ba da insa as perefera sa primesc un telefon sau o scrisoare in acel pachet unde sa scrie ceva…
K:         - Tu inca mai tii la el nu?
B:         - De ce ma intrebi?
K:         - Nu cont…tre sa plec..bye.
B:         - Pa!

    Au trecut deja 2 ani si nimic important nu s-a mai intamplat. Bill mai suna din cand in cand insa cand brittnei intreba de ce s-a despartit formatie gasea toe felul de scuze ca sa inchida telefonul.
    Brittnei se trezi destul de dimineata si se duse la calendar.
B:         - Yupyyyyyy azi e ziua mea!!!!! Implinesc 18 ani!!!!!
Ring!Ring!
    „Sunt sigura ca e Bill! Probabil si-a amintit ca azi e ziua mea!!!!!!!”
B:         - Alo?!
K:         - La Multi Multi Multi Ani si sa fii iubita!!!!
B:         - Kelly??
K:         - Ce, nu te bucuri sa ma auzi?
B:         - Ba da…mersi mult…insa….
K:         - Inca mai credeai ca e Bill.
B:         - ma gandeam ca azi e..stii tu…uite trebuie sa inchid.
K:         - Brit? Te simti bine?   
    Brittnei inchise.
    „Daca nu a sunat…inseamna ca macar a trimis pachet.”
    Brittnei alerga disperata pana la posta dar…nimic…nici un pachet…doar o scrisoare.
    „Draga Brittnei, astazi ai implinit 18 ceea ce inseamna ca nu mai ai nevoie de un tutuore. De acum te poti descurca si singura. Cu drag, Bill”
    „Nu pot sa cred…nici un la multi ani…nici…si in plus daca nu va mai fi tutorele meu, nu mai are nici un motiv sa mai vorbeasca cu mine”
    Cele fugi inapoi in casa plangand. Se duse in camera ei, se aseza pe pat si plangea incotniun.
    „De ce tot timpul trebuie sa fiu singura, de ce nimeni nu tine la mine? De ce? De ce?”
    „Acum ca Bill nu va mai vorbi cu mine…acum chiar nu mai am nici un motiv sa traiesc.”
    Brittnei se duse in baie si dadu drumul la apa in cada. Puse lumanari parfumate peste tot si mai puse pe marginea cazii o lama. Astepta sa se umple cada apoi intra.
Intre timp Kelly se pregatea sa vina la ea cand, pe drum il vazu pe Bill.
K:         - Bill?
    Bill isi dadu jos ochelarii de soare.
Bi:         - Kelly?
K:         - OMG! Nu pot sa cred ca te-ai intors, Brit va fi asa fericita!
Bi:         - Stii eu defapt am venit…
K:         - La Brittnei nu? Pt ca azi e ziua ei.
Bi:         - Stiu de aia am venit. Din moment de a implinti 18 ani nu mai pot fi tutuorele ei si am de semnat cateva acte pe aici, dar mai intai trebuie sa trec pe la Brittnei, trebuie   sa vina si ea.
    Kelly il privi cu ura.
K:         - Nu pot sa cred…si eu care credeam ca te-ai schimbat…ca ai venit pt Brittnei, cat de naiva am putut sa fiu…Dute dracu!
Bi:         - Deci tu te duceai la Brittnei?
K:         - Nu te doare pe tine!
Bi:         - OK…oricum trebuie sa ma suporti…mergem in aceasi directie.
    Insa Bill o lua inainte si ajunse primul. Intra in casa dar nu era nimeni.
    In baie…
    Brittnei lua lama in mana. Prinse curaj si se taie putin la mana…insa se spiere prea tare.
B:         - Bill!!!!!!!!!!
    Cu un zgomot puternic usa de la baie se tranti de perete si Bill intra.
Bi:         - Brittnei, nu!!!!!!!!!!!!
    Fata lesina.
    In acest timp ajunse si Kelly.
K:         - Aaaaaa!!!!! Brittnei!!!!!!!!
    Bill o lua in brate si o duse la spital.


    De ceva timp Bill si Kelly asteptau pe hol…
K:         - Sigur nu i-ai facut tu nimic?
Bi:         - Tu ai innebunit? Ti-o zic pt a mia oara m-a strigat, eu am intrat in baie si am vazut-o taiata la mana.
K:         - Si de unde a stiut ca tu esti acolo?
Bi:         - Habar-nam!
    Docotrul iesi din salon.
K:         - Doctore!
Bi:         - E bine? Cum se simte?
D:         - Usurel! A pierdut destul de mult sange insa e bine.
K:         - Slava Domnului.
Bi:         - Putem intra sa o vedem?
D:         - Se odihneste acum…
    Bill il dadu la o parte si intra in salon.
D:         - Stai ce faci? Sari doctorul impacientat.
K:         - Lasa-l…
    Bill se aseza langa Brittnei si o lua de mana.
Bi:         - De ce ai facut asta? De ce iti doreai atat de mult sa mori? De ce? De ce?
    Din ochii lui Bill cazu o lacrima ce ajunse pe mana lui Brittnei. Aceasta deschise ochii.
B:         - Bill…
Bi:         - Brittnei!
    Bill parea atat de fericit, cum Brittnei nu il mai vazuse niciodata.
B:         - Bill, imi pare rau…
Bi:         - Nu ai de ce…doar ca vreau sa stiu de ce ai facut asta? De ce iti doreai atat de mult sa mori?
B:         - Nu as fi suportat…
Bi:         - Ce?
B:         - Sa..sa…fiu departe de tine…
    Doctorul intra in camera in acel moment.
D:         - Gata, las-o sa mse odihneasca.
Bi:         - NU, nu o mai las singura.
D:         - Crede-ma aici nu va pati nimic.
    Cu greu docrul il scoase din camera.
    Bill se tot gandea la ce ia spus Brittnei.
Bi:         - Ce a vrut sa zica cu asta?
K:         - Ai spus ca nu vei mai fi tutorele ei, asta insemna ca nu te vai mai vedea sau auzi niciodata.
    Bill nici nu observase pana acum ca Kelly mai era pe hol.
Bi:         - Dar…
K:         - Tu nu i-ai dat nici o speranta…nici un motiv sa creada altceva…si s-a hotarat sa isi puna capat durerii. In toti acesti ani ea te asteptat pe tine si dintr-odata sa afle ca nu te va mai vedea nicodata…a fost prea mult pentru ea.
Bi:         - Stiu ca nu ma vei crede niciodata dar…si mie mi-a fost greu fara ea. Orice faceam acolo gandul imi zbura la ea. Chiar si trupa sa despartit din acest motiv. Eu eram melancolic toata ziua, nu imi statea capul si la altceva, pana cand baietzii s-au saturat.
K:         - Eu nu te cred si nici nu am sa te iert vreodata,dar stiu oe cineva care a facut-o deja. Si arata spre usa de la salon.
    Brittnei era acolo, auzise totul.
    Bill se duse la ea si o lua in brate.
Bi:         - Jur ca nu te mai las singura niciodata.
B:         - Bill…eu…te iubesc mult!
Bi:         - Si eu te iubesc.
    Cei doia au inceput sa se sarute.
D:         - Scuzati ca deranjez intr0un asa moment insa Brittnei are nevoie de multa odihna.
Bi:         - Nu conteaza. Se va odhini acasa.
D,K:         - Poftim?
Bi:         - Brittnei vine acasa. Nu o mai las singura.
D:         - Dar dar…
K:         - Lasa-i! Niciodata nu am mai vazut-o pe Brittnei atat de fericita…despre Bill ce sa mai zic.
    Bill o lua pe Brittnei si o urca intr-o masina.
B:         - Unde mergem?
Bi:         - Ai sa vezi.
    Brittnei se uita uimita pe geam. Masina parca in fata unui hotel.
Bi:         - Pai aici stau eu..ma rog cat mai stau in Los Angeles si cum ti-am promis, nu o sa te mai las singura, deci, vii?
B:         - Sure!
    Bill o conduse pe Brittnei in camera ei.
Bi:         - OK, aici o sa stai tu, eu sunt alaturi, dar sa nu te obisnuiesti prea mult ca peste 3 zile plecam.
B:         - Plecam?? Unde?
Bi:         - In Berlin.
B:         - Ha??
Bi:         - O sa stai cu mine la Berlin.
    Brittnei se duse la el si il imbratisa. Bill o Lua in brate si incepu sa o sarute. O aseza pe pat.
    Brittnei si aminti de Mett si de ce s-a intamplat in aceas noapte. Stia ce va urma si nu vroia sa se intample ca atunci. Se sperie si il impinse pe Bill. Se intoarse cu spatele la el.
Bi:         - S-a intamplat ceva?
    Bill incepu sa o sarute pe gat.
B:         - Lasa-ma! Ii dadu o palma apoi fugi in baie.
Bi:         - Brit!
B:         - Lasa-ma…
Bi:         - Scuza-ma…nu..nu stiu ce a fost cu mine…
B:         - Lasa-ma…pleaca…
    Bill incerca sa deschida usa.
B:         - Nu, te rog, lasa-ma.
    Baiatul intra in baie si o lua in brate.
B:         - Nu...nu…lasa-ma!!!
Bi:         - Ssss..Brittnei, calmeaza-te! Nu-ti fac nimic!
B:         - Nu…Brittnei plangea încontinuu.
Bi:         - Brit, nu iti fac nimic! Te rog, calmeaza-te, ma sperii…
    Bill o puse pe pat si se aseza langa ea. Ea il privea speriata si cu ochii in lacrimi.
Bi:         - Ai incredere in mine, nu iti fac nimic! Ce ai patit de esti asa.
    Brittnei il stranse in brate puternic.
B:         - Bill eu…mi-am…mi-am amintit….
    Brittnei ii povesti tot.
Bi:         - Ssss…gata…a trecut. Nu ti se va mai intampla niciodata, jur. Cat timp voi trai eu nimeni se va mai atinge.....sper sa va placa.....dak nu va place il puteti sterge.. da cel putin mie mi`a placut   lasati si un comentariu..

Modificat de kamy_th_4u (acum 17 ani)


_______________________________________
Nach dir kommt nichts
Unsern ersten Tag verfluch ich
Nach dir kommt nichts
alles Neue macht mich fertig
Nach dir kommt nichts
ich will das nicht
Du bist und warst und
wirst nie wieder
alles sein
ich hasse dich

pus acum 17 ani
   
Pagini: 1  

Mergi la